AI propune. Cine semnează?

ITrei feluri de a hotărî

În orice companie hotărăsc astăzi trei feluri de „angajați”. Sunt oamenii, care au limite scrise. Sunt algoritmii, care rulează de ani buni în ERP. Și sunt asistenții și agenții AI, care au apărut în ultimii trei ani și, de cele mai multe ori, au trecut pe lângă regulament.

În 2025, una din cinci companii europene folosea AI, față de 13,5% cu un an înainte. La companiile mijlocii, ponderea era de 30,4%. Cele care s-au gândit la AI și au renunțat au dat trei motive principale: nu aveau oamenii pricepuți, nu le erau clare urmările juridice și se temeau pentru datele lor.

Sunt motive de bun-simț. Ele descriu o companie care nu știe încă cum să rămână stăpână pe situație. Asta e altceva decât a nu vrea tehnologia.

IIÎntrebarea la care bugetul nu răspunde

Întrebați un director financiar cât a adus anul trecut ce s-a cheltuit pe AI. Cei mai mulți nu pot spune. Instrumentele s-au cumpărat la număr de utilizatori, iar proiectele-pilot au pornit fără o cifră de plecare, așa că rezultatul nu are cu ce fi comparat.

Un rezultat fără cifră de plecare nu dovedește nimic. Reușita și eșecul arată la fel.

IIITrei lucruri pe care orice decizie ar trebui să le lase în urmă

Oricine ar fi propus-o, o decizie care contează ar trebui să lase în urmă trei lucruri.

Un nume. De această clasă de decizii răspunde un singur om. „Comitetul” nu este un nume.

O limită. Înăuntrul ei, mașina poate acționa. În afara ei, semnează un om. Limita este un număr, scris de cel care răspunde, cu o dată la care se revizuiește.

O consemnare. Care era situația, ce s-a propus, de ce, cine a aprobat și ce a urmat, în bani.

Nimic din toate acestea nu este nou. Băncile lucrează de secole cu plafoane de semnătură și cu a doua semnătură. Nu facem decât să întindem cel mai vechi instrument din clădire până la cel mai nou angajat, așa cum am arătat în articolul precedent.

IVȘapte reguli

Am pus practica pe hârtie, în șapte reguli, și le-am publicat ca să le poată folosi oricine: Metoda Simon G.

1. Fiecare clasă de decizii are un responsabil cu nume.
2. Orice libertate dată unei mașini are o limită semnată.
3. Orice propunere vine cu dovezile ei.
4. Semnează un om.
5. Ce s-a consemnat nu se mai rescrie.
6. Efectul se măsoară față de o valoare de pornire fixată dinainte.
7. Datele și modelele rămân într-un perimetru pe care îl controlează compania.

La prima treaptă se ajunge într-o după-amiază, cu o pagină și fără niciun program. De program este nevoie abia la ultima treaptă, acolo unde sistemul refuză ce nu permite carta.

VCum arată într-o zi de marți

Să luăm cea mai obișnuită decizie dintr-o companie de distribuție: ce comandăm astăzi.

Un planificator exportă stocul inițial și tranzacțiile pe un an. Calculul reface stocul fiecărei zile, așa că știe când s-a terminat un produs și ține seama de asta. Încearcă mai multe metode de prognoză pe date din trecut și folosește una complicată doar dacă bate o medie simplă. Apoi construiește comanda pas cu pas și arată fiecare pas.

Limita companiei spune că o comandă mică, la un produs mărunt, poate pleca pe o singură semnătură, iar orice trece de atât ajunge la șeful de aprovizionare. Fiecare propunere este marcată ca atare și lasă o consemnare.

Pentru nimic din toate acestea nu e nevoie de un model de limbaj și nimic nu părăsește calculatorul companiei. Am făcut din el un instrument gratuit, ca oricine să poată verifica afirmația pe datele proprii.

VICe nu rezolvă

Nu face un model mai precis. Nu face, singur, o companie conformă cu vreo reglementare. Nu hotărăște unde trebuie pusă o limită; două companii de bună-credință o vor pune în locuri diferite.

Și cere muncă. Cineva trebuie să scrie numele pe hârtie, iar discuția aceea este adesea prima în care o companie află că de o decizie nu răspundea nimeni.

VIIDe unde începeți

Începeți săptămâna aceasta, cu o pagină. Faceți lista deciziilor care contează, puneți un nume lângă fiecare și scrieți o limită. Carta deciziilor vă dă cincisprezece clase de la care să porniți. Va ieși greșit. Ieri aceeași greșeală nu se vedea și nu era a nimănui.

Dacă preferați să porniți de la o cifră, verificarea capitalului de lucru ia două bilanțuri și arată cât valorează o zi de stoc. Restul se găsește pe pagina Simon G.